vineri, 3 noiembrie 2017

Dispozitive psihotronice - Reflexofonul, Oscilloclastul si RDK (Partea 2)



            
                La inceputul secolului XX,  Dr.Albert Abrams (1863-1924), medic originar din Germania si patolog la Universitatea Stanford din California, inventeaza si foloseste numeroase dispozitive cu utilizari diagnostico-terapeutice. Aceste aparate vor fi cunoscute mai tarziu sub denumirea generica de dispozitive radionice, psionice sau psihotronice. Chiar daca scopul aparatelor este medical, principiile acestora pot fi folosite foarte usor si de catre persoane rau intentionate in scopuri mai putin ortodoxe.
               Abrams si-a inceput cercetarile in jurul anului 1910, si a pus la punct un sistem de auscultatie (percutie) prin care putea detecta cu ajutorul unor dispozitive organele bolnave. Era de parere ca fiecare boala "emana" o energie (radiatie) pe care o putea detecta si vindeca cu aparatele sale.
               In jurul anilor 1920, inventeaza primul dispozitiv radionic numit si Oscilloclast. Folosind atat acest aparat cat si alte versiuni, Abrams afirma ca era capabil sa diagnostizeze si sa vindece de la distanta pacientii folosind doar o picatura de sange, un fir de par, o fotografie sau chiar semnatura pe o bucata de hartie. Era convins ca o proba biologica precum sangele contine toate radiatiile subtile ale organismului. Nu era necesara prezenta pacientului pentru examinare. In diagnosticare folosea un dispozitiv denumit Reflexofon, care era alcatuit in general din trei rezistente simple  cu valori de 50 Ω; 10 Ω si 2,5 Ω . Mai multe astfel de aparate erau conectate in serie.

Albert Abrams (1863-1924)

Reflexofonul


               Probe de sange prelevate de la oameni bolnavi erau introduse intr-un recipient numit Dynamizer. Acesta era conectat la impamantare si la dispozitivele de acord. Sub probele aflate in acest recipient se aflau doua rezistente de mare putere ce aveau rolul de a le incalzi. 

Dynamizer

Cei doi rezistori ce incalzesc proba
               Abrams si-a dezvoltat propriul sistem de diagnosticare a bolilor.“Vibratia” proprie a acestora putea fi masurata si tratata cu dispozitivele sale radionice prin metoda ERA (Electronic Reactions of Abrams). O persoana sanatoasa orientata pe directia Est-Vest tinea pe frunte un electrod conectat la un sistem de mai multe Reflexofoane, in timp ce doctorul percuta anumite zone ale abdomenului pentru a gasi punctul de rezonanta. Cu timpul, acesta renunta la metoda percutiei folosind un electrod din sticla ce aluneca pe suprafata abdomenului, in timp ce butoanele potentiometrelor reflexofonului erau rotite.




               Ulterior atat Abrams cat si urmasii sai au perfectionat aparatele adaugand elemente noi cum ar fi : tuburi electronice, bobine, lumini colorate, etc. S-a constatat ca anumite radiatii subtile ale bolilor se manifestau mai puternic in prezenta anumitor culori precum rosu, galben, albastru sau verde : radiatia emisa de TBC se manifesta mai puternic la lumina rosie, cea emisa de Stafilococi se manifesta mai intens la lumina albastra, streptococul la lumina verde, inflamatia la lumina galbena, gripa la lumina alba.
               Odata diagnosticat, pacientul era supus timp de mai multe saptamani unor “vibratii” benefice transmise cu ajutorul Oscilloclastului.

               Majoritatea dispozitivelor era inchiriate pentru sume foarte mari in scopul utilizarii la domiciliul pacientului, iar cei care le inchiriau era pusi sa semneze ca nu vor deschide aparatul. Motivul oficial era acela ca reglajele extrem de sensibile puteau fi perturbate.

               Oscilloclastul portabil din imaginile de mai jos functiona la o frecventa de aproximativ 40 Mhz. In partea din fata prezinta un numar de 10 butoane pentru stabilirea frecventei si un cronometru pentru determinarea duratei de tratament. In interior pot fi observate doua tuburi electronice.


Interior Oscilloclast



Schema electrica a Oscilloclastului



              Instrument de diagnosticare ERA, produs de Electronic Research Laboratories, Chicago :


               Partea superioara a acestuia este prevazuta cu un comutator dublu, voltmetru, un potentiometru rotativ inscriptionat cu "low-high", si doua terminale marcate cu “foot” si “electrodes”. In partea din dreapta se poate observa capatul unui tub electronic.


               Set de diagnosticare al Dr. Abrams ce contine : Dynamizor, patru lampi cu lumini colorate, trei Reflexofoane si doua butoane auxiliare :


                Lampile cu lumini colorate (albastru, rosu, galben sau verde) iluminau in interiorul aparatului un fir conductor prin care trecea informatia. Se influenta astfel radiatia (vibratia) subtila a bolii.


               S-au realizat si diferite "clone" ale acestor dispozitive, cea mai interesanta fiind "The Radio Disease Killer" (RDK) folosit in special pentru tratament la domiciliu. Nu exista foarte multe informatii despre acesta, insa se pare ca era frecvent folosit de catre conducerea Martorilor lui Iehova ca alternativa la imunizari, transfuzii sau interventii chirurgicale. Un articol din 17 noiembrie 1926 din "The Golden Age" (publicatie a Martorilor lui Iehova) al lui William Hudgings, anunta intreruperea colaborarii cu firma RDK Corp.

"The Radio Disease Killer" (RDK)
               In imaginea de mai sus se pot observa doua tuburi electronice, trei lampi colorate (rosu,verde si albastru) precum si doi electrozi intr-un vas de sticla in care se introducea proba biologica (sange). Partea din fata a carcasei era perforata in forma literelor "RDK" prin care se puteau observa luminile colorate din exterior. Cu siguranta intr-o camera intunecata, efectele luminilor trebuie sa fi avut un impact psihologic puternic asupra pacientului !!


               Tensiunea la bornele electrozilor variaza intre 0 si 85 V iar intensitatea curentului este de aproximativ 5 mA. In partea din fata prezinta diferite comutatoare, un potentiometru, un buzzer si un terminal etichetat cu "foot plate".


                La interior dispozitivul prezinta diferite bobine de dimensiuni mari, un transformator si tuburi electronice.


               La data de 12 octombrie 1915 a avut loc un experiment impresionant de telediagnoza in care Abrams a analizat prin cablu telefonic (folosind tesut si probe de sange) un pacient aflat la o distanta de 750 Km. Experimentul a fost confirmat de catre Dr. J.T. Fisher de la Univ. Californiei de Sud in prezenta caruia se afla pacientul.
               Dupa moartea lui Abrams, numerosi adepti, studenti si cercetatori au urmat studiile sale si i-au continuat munca de pionierat. Asociatia Medicala Americana l-a denigrat numindu-l "Decanul sarlatanilor secolului XX" iar FDA a deschis public unul din dispozitive care nu continea decat fire legate la oscilatoare, transformatoare si becuri. 


               Chiar daca aceste dispozitive erau destul de rudimentare, ele au constituit baza tuturor aparatelor de natura psihotronica ce aveau sa fie construite ulterior. Functionarea lor s-a bazat pe notiunea ca fiecare lucru in univers, obiect, fiinta, organ, etc. are o amprenta energetica proprie.
               De-abia dupa anii cincizeci radionica a inceput sa fie studiata si popularizata intens, iar cei care au venit dupa Abrams au introdus concepte, notiuni si elemente noi bazate pe ultimele descoperiri ale tehnicii.

       In partea a treia vom vorbi despre cel mai celebru dispozitiv radionic : Masina Hieronymus !!

                                                                  -Va urma-


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...