sâmbătă, 11 noiembrie 2017

Dispozitive psihotronice - Masina Hieronymus si energia eloptica (Partea 3)


            In jurul anului 1660, Isaac Newton, folosind o prisma triunghiulara de sticla, a descompus lumina intr-un spectru si apoi utilizand inca o prisma a recombinat razele colorate obtinand lumina alba. Conform lui Thomas Galen Hieronymus (1895-1988), toata materia emite un tip de “radiatie” care nu este electromagnetica dar prezinta atat caracteristici ale luminii cat si ale electricitatii. Aceasta radiatie (emanatie) apare la temperatura camerei si este dispusa in spectrul vizibil intre portiunea violeta si cea ultravioleta, zona ce nu a fost inca studiata pe deplin. El a numit aceasta “radiatie” energie eloptica (el=electric; optica=lumina).
            A descoperit ca aceste tipuri de radiatii (sau efectele lor) pot fi transmise prin conductori electrici, directionate si manipulate ca si radiatiile spectrului vizibil.

Thomas Galen Hieronymus (1895-1988)
            In 1949, Hieronymus a obtinut un patent pentru un dispozitiv numit oficial “detector pentru inregistrarea si masurarea de raze ale celor mai diferite metale” (Masina Hieronymus). Pentru a evita problemele cu FDA (desi dispozitivul era folosit mai mult pentru tratament medical si in agricultura), Hieronymus prefera sa-l inregistreze ca dispozitiv pentru analizarea structurii metalelor.
            Charles Cosimano, unul dintre cei mai excentrici radionicieni, ce foloseste psihotronica si in scopuri mai putin ortodoxe afirma : "T.G.Hieronymus probabil a folosit aceasta denumire pentru a ascunde adevaratele functii ale aparatului sau. Nu am nici o indoiala ca era o arma psionica foarte puternica si dorea ca acest lucru sa nu se afle."
            Aparatul permitea manipularea radiatiei eloptice, identificarea prezentei acestui nou tip de energie precum si analiza si masurarea intensitatii ei. Radiatiile fiecarui element cunoscut produc o forma de energie (probabil electroni ce pot fi transportati de-a lungul conductorilor ).


            Traversand o prisma, energia eloptica se comporta aproape identic cu lumina, deosebirea constand in aceea ca unghiurile de refractie ale energiei sunt mult mai ascutite. Energia eloptica emanata de diferite elemente sau substante da unghiuri de refractie diferite. Elementele care pot fi clasificate dupa aceste unghiuri au aceeasi ordine ca si in Tabelul lui Mendeleev, dupa continutul nucleului fiecaruia.
             Identificarea elementelor dupa frecventa acestora (energia eloptica) l-au condus pe Hieronymus la ideea ca bolile pot fi vindecate prin “atacarea cu radiatii a energiei de legatura care mentine grupate structurile moleculare”. Amplitudinea frecventelor (unghiurile de refractie) ale substantelor complexe conduce la determinarea continutului lor.

Comparatie intre refractia luminii si a energiei eloptice printr-o prisma (radiestesiaecia.com). Pentru marire click pe imagine

Caracteristicile energiei eloptice :

a)      - Este unica pentru orice tip de materie si poate fi utilizata pentru detectare si analiza;
b)      - Nu poate fi detectata cu instrumente destinate masuratorilor energiei electromagnetice si nu exista o teorie matematica a unui camp eloptic;
c)      - Nu se atenueaza cu patratul distantei ; poate fi influentata de constiinta si sensibilitatea umana.
d)     - Radiatiile ei nu se manifesta decat pe o anumita distanta care depinde de sursa , directia in care se manifesta si ora la care se realizeaza masuratorile;
e)      - Este independenta de energia electromagnetica dar prezinta si asemanari cu aceasta (spectrele lor de frecventa sunt legate);
f)       - Hieronymus : “energia eloptica este un mediu bun care ar putea fi unul si acelasi cu cel pe care fizicienii il numesc – eter – daca nu cumva este vorba de armonii mult mai inalte decat cele atribuite in mod obisnuit eterului . Este o energie care asculta de anumite legi ale electricitatii, dar nu de toate si de anumite legi ale opticii, dar nu de toate”.
g)      - Cantitatea de radiatii emise este influentata de ceata, fum si densitatea aerului din atmosfera.


Descrierea dispozitivului :

Schema de baza a dispozitivului lui Hieronymus (pentru marire click pe imagine)


            Sursa (proba martor : substanta, planta, proba biologica,etc) este introdusa in interiorul unei bobine cilindrice. Aceasta va capta “energia”  iar semnalul obtinut, intrand printr-o fanta, va fi transferat unei prisme. O mica tija de cupru este atasata unui suport rotativ, astfel incat aceasta poate fi deplasata prin diferite unghiuri de refractie ale prismei. Tija este cuplata la intrarea unui amplificator RF in trei trepte (fiecare treapta fiind ecranata separat impotriva luminii) astfel ca, la iesirea din prisma, semnalul este preluat de acesta. Mai departe semnalul este transmis unei bobine plane numite si Stick Pad, deasupra careia se gaseste un material plastic. Aceasta indeplineste un dublu rol : de antena si detector tactil al semnalului de rezonanta creand un feed-back intre operator, dispozitiv si sursa. Hieronymus a construit mai multe versiuni ale dispozitivului atat pe tuburi electronice cat si pe tranzistori.

Interiorul unui dispozitiv radionic in care se pot observa cele trei tuburi electronice

            Chiar daca tehnologia anilor 1940 a impus folosirea tuburilor electronice in circuitul dispozitivului, acestea prezinta si avantaje fata de tranzistori : fidelitate mare, calitate superioara, semnal liniar fara feed-back negativ,etc. Desi in electronica tuburile vidate au fost inlocuite cu tranzistori, anumite caracteristici "ezoterice" nu pot fi "mostenite" de catre componenta echivalenta. Modul de interactiune al tuburilor electronice cu "eterul" este cu mult mai profund decat cel al tranzistorilor. Activitatea si munca lui Hieronymus a stimulat cercetarea continua in domeniul radionicii iar brevetul sau cu numarul 2.482.773 a devenit un standard al dispozitivelor radionice ce au fost construite ulterior.

(pentru marire click pe imagine)
14 - Proba martor (sursa)
12 - Bobina cilindrica
16 - Analizor format din prisma optica, scala gradata si condensatori variabili
22, 24 - Condensatori variabili
28 - Prisma optica
32,38 - Electrozi
78 - Pointer mobil
31 - Scala gradata
50,52,54,56 - Rezistori variabili
58 - Transformator
70 - Amplificator (intensifica valoarea radiatiilor astfel incat efectele sa poata fi detectabile)
74 - Transformator
72 - Stick Pad (detector tactil)

Cu timpul, Hieronymus si urmasii sai au eliminat prisma optica din componenta aparatului inlocuind-o cu condensatoare variabile.

Dispozitivul lui Hieronymus-1949

Celebrul experiment al curatarii daunatorilor :

            Curtis Upton si William Knuth au fost primii cercetatori ce au comercializat dispozitivele radionice ale lui Hieronymus in agricultura. Folosind o versiune perfectionata  au incercat sa curete de daunatori aproximativ 12 000 de hectare de bumbac ale unei companii din Tucson, Arizona.
            La partea de colectare a aparatului radionic, au plasat fotografii aeriene ale campului infestat cu daunatori, impreuna cu o substanta nociva pentru acestia. Dupa acordarea aparatului, compania a raportat un profit cu aproximativ 25% peste media statistica pe tara. Ulterior, mai multi fermieri din Pennsylvania au incheiat contracte cu Upton si Knuth pentru curatarea campurilor. Si mai interesant este ceea ce a urmat ulterior...
            Un coleg al celor doi, Armstrong, realiza un experiment asemanator pe coasta de est a Americii, curatand lanuri de porumb. Pentru a pune in evidenta si a proba eficacitatea aparatului, dupa ce a fotografiat din aer lanul, acesta a decupat un colt al fotografiei. Restul l-a pus pe placa de colectare a aparatului impreuna cu substanta nociva (un insecticid). Dupa mai multe sedinte de emisie, s-a trecut la numaratoarea daunatorilor pe teren. Aproximativ 90% din acestia, aflati in partea tratata a fotografiei au murit sau au disparut. Porumbul din coltul decupat a ramas in continuare infestat in proportie de 100%.


            Radionicianul William D. Jensen afirma : "Dr. Thomas Galen Hieronymus are distincția unică de a avea singurul brevet american al unei mașini care operează la nivel psihic. La prima vedere, ceea ce el a inventat a fost o mașină pentru "inregistrarea si masurarea de raze ale celor mai diferite metale", prin analizarea radiației "eloptice" necunoscute anterior, si care părea sa emane din toate materialele. Nimeni nu sa gândit vreodată la un astfel de dispozitiv in care operatorul sa devina practic o parte a mașinii proprii."

Schema unei versiuni tranzistorizate a dispozitivului elaborata de catre William Jensen in anul 1986 (pentru marire click pe imagine)

7.   - Adaptor 12V
9.   - LED
12. - Intrerupator
10. - Rezistor (max.2,5 K)
16. - Intrerupator
18. - Condensatori variabili 
19. - Potentiometru pentru intensitatea semnalului (100K)
23. - Tranzistori N-FET 2N5670
24. - Bobina
T.   - Bobina cilindrica in jurul unui vas de sticla  (in care se introduce proba martor)
P.   - Bobina plana (Stick Pad) 

Vedere exterioara a dispozitivului (William Jensen)

Vedere interioara (William Jensen)
            La inceputul anilor 1950 un editor pe nume John W. Campbell de la publicatia "Astounging Science Fiction" realizeaza numeroase investigatii si experimente cu dispozitive radionice "bizare si imposibile". Printre acestea se afla si dispozitivul lui Hieronymus.
            Arthur Young (președinte al Fundației pentru Studiul Conștiinței) credea că mintea operatorului părea să joace un rol predominant în funcționarea dispozitivului. Acesta nu era decat un ajutor pentru concentrarea mintii iar functionarea lui nu era dependenta de elementele electronice. Urmand aceste aspecte, Campbell deconecteaza instrumentul de la sursa de alimentare si constata uluit ca acesta functiona in continuare. Pana si schema electrica desenata pe o foaie de hartie functiona aproape la fel de bine ca dispozitivul construit fizic. A concluzionat ca aparatul (construit sau desenat) era in legatura directa cu capacitatile extrasenzoriale ale utilizatorului.

Dispozitiv Hieronymus desenat (simbolic) - Joseph Max. Pentru marire si copiere click pe imagine.

Indicator

            Campbell afirma : "Lucram cu magie, insa aceasta nu depinde de materie si substanta ci mai degraba de forma si model ". In multe privinte Hieronymus nu era de acord cu acesta si nega existenta "magicului" in dispozitivele sale. Era de parere ca dispozitivele desenate puteau fi folosite doar pentru analiza, nu si in tratament.
            Multi cercetatori considera radionica o stiinta a rezonantei si simbolismului, o "extensie" a psihicului operatorului. Cea care manifesta rezultatul este vointa operatorului. Ca urmare nu exista diferente majore intre dispozitivele construite fizic si cele desenate. 
            Ray Mattioda, un radionician celebru, considera ca dispozitivele fizice sunt importante intrucat protejeaza operatorul de "feed-backul" ce poate proveni de la subiect. Odata ce este facut acordul, operatorul poate renunta la legatura psihica ce exista intre el si subiect lasand aparatul sa furnizeze mai departe intentia. Ca dovada acesta arata ca multi radionicieni ce foloseau dispozitive desenate precum David Tansley, George de la Warr sau Charles Cosimano au suferit probleme medicale grave in timp ce Hieronymus si altii ce au lucrat exclusiv cu dispozitive construite au trait vieti indelungate fara a avea probleme medicale grave.
            Utilizarea dispozitivelor desenate ramane unul dintre aspectele controversate ale radionicii. Multi cercetatori occidentali prefera termenul de "psionica" pentru a descrie experimentele cu dispozitive desenate iar cel de "radionica" este preferat pentru a descrie experimentele cu dispozitive construite.


Cum poate fi folosit dispozitivul desenat?

1. - Se printeaza dispozitivul desenat de mai sus pe o foaie A4. Foaia poate fi plastifiata si atasata la o cutie, bucata de lemn,etc.
2. -  Se realizeaza un mic orificiu in zona de mijloc a butonului (RATE) unde se ataseaza indicatorul printat separat, cu un surub (poate fi folosit si un potentiometru).
3. - Inainte de utilizare se trece peste suprafata desenului cu un magnet pentru eliminarea energiilor reziduale.
4. - Probele martor (planta,fir de par, imagine, idee scrisa, etc.) se aseaza pe WITNESS WELL.
5. - In chenarul inscriptionat cu POWER, pentru marirea puterii de transmisie, se poate pune un cristal, orgonit sau chiar o mica baterie de ceas.
6. - Se roteste usor de buton in timp ce cu degetul aratator de la mana dreapta (pentru dreptaci) se freaca regiunea SENSOR PAD. In timpul operatiei utilizatorul se concentreaza asupra ideii sau actiunii dorite.
7. - In momentul in care operatorul simte ca degetul se gripeaza (blocheaza), rotirea butonului se opreste.
8. - Se lasa dispozitivul sa emita repetandu-se operatiunea dupa cateva ore. 

Imagine artistica a dispozitivului Hieronymus desenat - YuRa Yagolnizer

             In prezent, diferite aparate radionice avansate ce au la baza dispozitivul lui Hieronymus sunt comercializate la preturi destul de piperate pentru un om simplu. Multi producatori au un pret de vanzare enorm in comparatie cu valoarea componentelor aparatului sau cu pretentiile acestuia si au dezvoltat o adevarata afacere pe seama problemelor si a naivitatii oamenilor. De aceea, se recomanda o cat mai multa prudenta si o informare temeinica atunci cand se doreste achizitionarea unui astfel de produs.  

Preturi estimative :

- Atlantis (produs de AIM Group, Romania ) : 464 euro
- Radius (Magic Impuls, Romania) : 397 euro
- Radionic Analizer (Kelly Research Technologies, USA) : 1500 dolari
- Radionic AD-1.0 (Alternativ-lab, Spania) : 400 euro
- Spooky2 Radionics + accesorii de baza (Berkana Labs, UK) : 215 euro
- Genie 3000 Plus v.5 (USA) : 475 dolari
- RAD 2400 HD (Karl Hans Welz, Austria) : 2339 euro
- Wishing Machine Model-E (Joshua P. Warren, USA) : 349 dolari

Radionic Analizer (KRT)

Atlantis (AIM Group)

            "Mașina Hieronymus a fost construită de mai multe persoane și funcționează pentru cei care nu sunt negativi. Ea procesează entități care există în stare duala sau care se supun celei de a patra legi a logicii. Putem face niște lucruri aproape magice cu aceste entitati aflate in dublă stare. Aceasta este psihotronica". (Thomas Bearden)

vineri, 3 noiembrie 2017

Dispozitive psihotronice - Reflexofonul, Oscilloclastul si RDK (Partea 2)



            
                La inceputul secolului XX,  Dr.Albert Abrams (1863-1924), medic originar din Germania si patolog la Universitatea Stanford din California, inventeaza si foloseste numeroase dispozitive cu utilizari diagnostico-terapeutice. Aceste aparate vor fi cunoscute mai tarziu sub denumirea generica de dispozitive radionice, psionice sau psihotronice. Chiar daca scopul aparatelor este medical, principiile acestora pot fi folosite foarte usor si de catre persoane rau intentionate in scopuri mai putin ortodoxe.
               Abrams si-a inceput cercetarile in jurul anului 1910, si a pus la punct un sistem de auscultatie (percutie) prin care putea detecta cu ajutorul unor dispozitive organele bolnave. Era de parere ca fiecare boala "emana" o energie (radiatie) pe care o putea detecta si vindeca cu aparatele sale.
               In jurul anilor 1920, inventeaza primul dispozitiv radionic numit si Oscilloclast. Folosind atat acest aparat cat si alte versiuni, Abrams afirma ca era capabil sa diagnostizeze si sa vindece de la distanta pacientii folosind doar o picatura de sange, un fir de par, o fotografie sau chiar semnatura pe o bucata de hartie. Era convins ca o proba biologica precum sangele contine toate radiatiile subtile ale organismului. Nu era necesara prezenta pacientului pentru examinare. In diagnosticare folosea un dispozitiv denumit Reflexofon, care era alcatuit in general din trei rezistente simple  cu valori de 50 Ω; 10 Ω si 2,5 Ω . Mai multe astfel de aparate erau conectate in serie.

Albert Abrams (1863-1924)

Reflexofonul


               Probe de sange prelevate de la oameni bolnavi erau introduse intr-un recipient numit Dynamizer. Acesta era conectat la impamantare si la dispozitivele de acord. Sub probele aflate in acest recipient se aflau doua rezistente de mare putere ce aveau rolul de a le incalzi. 

Dynamizer

Cei doi rezistori ce incalzesc proba
               Abrams si-a dezvoltat propriul sistem de diagnosticare a bolilor.“Vibratia” proprie a acestora putea fi masurata si tratata cu dispozitivele sale radionice prin metoda ERA (Electronic Reactions of Abrams). O persoana sanatoasa orientata pe directia Est-Vest tinea pe frunte un electrod conectat la un sistem de mai multe Reflexofoane, in timp ce doctorul percuta anumite zone ale abdomenului pentru a gasi punctul de rezonanta. Cu timpul, acesta renunta la metoda percutiei folosind un electrod din sticla ce aluneca pe suprafata abdomenului, in timp ce butoanele potentiometrelor reflexofonului erau rotite.




               Ulterior atat Abrams cat si urmasii sai au perfectionat aparatele adaugand elemente noi cum ar fi : tuburi electronice, bobine, lumini colorate, etc. S-a constatat ca anumite radiatii subtile ale bolilor se manifestau mai puternic in prezenta anumitor culori precum rosu, galben, albastru sau verde : radiatia emisa de TBC se manifesta mai puternic la lumina rosie, cea emisa de Stafilococi se manifesta mai intens la lumina albastra, streptococul la lumina verde, inflamatia la lumina galbena, gripa la lumina alba.
               Odata diagnosticat, pacientul era supus timp de mai multe saptamani unor “vibratii” benefice transmise cu ajutorul Oscilloclastului.

               Majoritatea dispozitivelor era inchiriate pentru sume foarte mari in scopul utilizarii la domiciliul pacientului, iar cei care le inchiriau era pusi sa semneze ca nu vor deschide aparatul. Motivul oficial era acela ca reglajele extrem de sensibile puteau fi perturbate.

               Oscilloclastul portabil din imaginile de mai jos functiona la o frecventa de aproximativ 40 Mhz. In partea din fata prezinta un numar de 10 butoane pentru stabilirea frecventei si un cronometru pentru determinarea duratei de tratament. In interior pot fi observate doua tuburi electronice.


Interior Oscilloclast



Schema electrica a Oscilloclastului



              Instrument de diagnosticare ERA, produs de Electronic Research Laboratories, Chicago :


               Partea superioara a acestuia este prevazuta cu un comutator dublu, voltmetru, un potentiometru rotativ inscriptionat cu "low-high", si doua terminale marcate cu “foot” si “electrodes”. In partea din dreapta se poate observa capatul unui tub electronic.


               Set de diagnosticare al Dr. Abrams ce contine : Dynamizor, patru lampi cu lumini colorate, trei Reflexofoane si doua butoane auxiliare :


                Lampile cu lumini colorate (albastru, rosu, galben sau verde) iluminau in interiorul aparatului un fir conductor prin care trecea informatia. Se influenta astfel radiatia (vibratia) subtila a bolii.


               S-au realizat si diferite "clone" ale acestor dispozitive, cea mai interesanta fiind "The Radio Disease Killer" (RDK) folosit in special pentru tratament la domiciliu. Nu exista foarte multe informatii despre acesta, insa se pare ca era frecvent folosit de catre conducerea Martorilor lui Iehova ca alternativa la imunizari, transfuzii sau interventii chirurgicale. Un articol din 17 noiembrie 1926 din "The Golden Age" (publicatie a Martorilor lui Iehova) al lui William Hudgings, anunta intreruperea colaborarii cu firma RDK Corp.

"The Radio Disease Killer" (RDK)
               In imaginea de mai sus se pot observa doua tuburi electronice, trei lampi colorate (rosu,verde si albastru) precum si doi electrozi intr-un vas de sticla in care se introducea proba biologica (sange). Partea din fata a carcasei era perforata in forma literelor "RDK" prin care se puteau observa luminile colorate din exterior. Cu siguranta intr-o camera intunecata, efectele luminilor trebuie sa fi avut un impact psihologic puternic asupra pacientului !!


               Tensiunea la bornele electrozilor variaza intre 0 si 85 V iar intensitatea curentului este de aproximativ 5 mA. In partea din fata prezinta diferite comutatoare, un potentiometru, un buzzer si un terminal etichetat cu "foot plate".


                La interior dispozitivul prezinta diferite bobine de dimensiuni mari, un transformator si tuburi electronice.


               La data de 12 octombrie 1915 a avut loc un experiment impresionant de telediagnoza in care Abrams a analizat prin cablu telefonic (folosind tesut si probe de sange) un pacient aflat la o distanta de 750 Km. Experimentul a fost confirmat de catre Dr. J.T. Fisher de la Univ. Californiei de Sud in prezenta caruia se afla pacientul.
               Dupa moartea lui Abrams, numerosi adepti, studenti si cercetatori au urmat studiile sale si i-au continuat munca de pionierat. Asociatia Medicala Americana l-a denigrat numindu-l "Decanul sarlatanilor secolului XX" iar FDA a deschis public unul din dispozitive care nu continea decat fire legate la oscilatoare, transformatoare si becuri. 


               Chiar daca aceste dispozitive erau destul de rudimentare, ele au constituit baza tuturor aparatelor de natura psihotronica ce aveau sa fie construite ulterior. Functionarea lor s-a bazat pe notiunea ca fiecare lucru in univers, obiect, fiinta, organ, etc. are o amprenta energetica proprie.
               De-abia dupa anii cincizeci radionica a inceput sa fie studiata si popularizata intens, iar cei care au venit dupa Abrams au introdus concepte, notiuni si elemente noi bazate pe ultimele descoperiri ale tehnicii.

       In partea a treia vom vorbi despre cel mai celebru dispozitiv radionic : Masina Hieronymus !!

                                                                  -Va urma-


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...