duminică, 6 martie 2016

Manipularea constiintei




          Viziunea umanităţii asupra timpului şi spaţiului se schimbă radical. Considerat cândva domeniul exclusiv al fizicienilor şi matematicienilor de geniu, umanitatea a aflat că instituţiile şi universităţile sale „sacre” au minţit în această privinţă. Ca să fim delicaţi, putem spune că au interpretat greşit realitatea. Din fericire (sau din nefericire), secretele timpului şi spaţiului nu ne-au fost servite pe un platou de argint. Dimpotrivă, am învăţat despre ele pe pielea noastră, ca nişte ucenici vrăjitori care încearcă să-i fure maestrului său secretele cunoaşterii. Magicianul care deţine aceste secrete nu doreşte să renunţe la supremaţia sa! De aceea, suntem nevoiţi să ne descurcăm cu puţinele informaţii care se scurg şi nu suntem lăsaţi să ne înscriem la „Universitatea Controlului Conştiinţei asupra Timpului şi Spaţiului”. 


          Cel mai mare secret al timpului şi spaţiului care a ajuns până la noi este acela că aceste componente fundamentale ale dimensiunii noastre fizice pot fi manipulate. Această idee este încă nouă pentru savanţii convenţionali şi pentru mas-media controlată direct. Manipularea conştiinţei este cunoscută sub numele de „controlul minţii”, sintagmă pe care principalele organe ale mas-mediei refuză în continuare să o accepte. Din păcate, orice formă de manipulare a aspectelor spaţio-temporale este sinonimă cu o modificare în planul conştiinţei, şi deci cu o formă de control al minţii. Explicaţia este simplă: răspunsurile noastre la ideea de timp şi de spaţiu sunt în mare măsură condiţionate. Puţini sunt cei care pun la îndoială în mod serios şi conştient structura realităţii fizice aşa cum o cunoaştem noi. Deşi, la prima vedere, vinovată de această stare de lucruri pare să fie evoluţia naturii umane şi a creierului oamenilor, lucrurile nu sunt chiar atât de simple. În realitate, creierul uman este un computer perfect, capabil să îi servească posesorului său ca un instrument în vederea atingerii iluminării cosmice. Din păcate, această capacitate a sa a fost scurtcircuitată la nivelul întregii umanităţi de diferiţi factori. Printre aceştia am putea enumera: extratereştrii,preoţimea din Antichitate, îndoctrinarea religioasă, găştile tinerilor şi programul CIA de control al minţii cunoscut sub numele de MK-Ultra.  


          MK-Ultra nu este altceva decât o „modernizare” făcută cu mijloacele secolului XX a unor tehnici străvechi, cum erau cele folosite de gruparea medievală intitulată Asasinii, un cult provenit din Orientul Mijlociu care îşi programa victimele să ucidă cu ajutorul haşişului. După cel de-al Doilea Război Mondial, guvernul a început să facă experimente cu drogurile de sinteză de genul aşa-numitului „ser al adevărului”. Acest fapt este atestat de dovezi şi nici măcar nu este negat deschis de către guvern. Tot ce au încercat oficialii a fost să minimalizeze la maxim adevărata semnificaţie a experimentelor făcute. Cărţile care descriu acest subiect se limitează să vorbească despre tratamentul aplicat prizonierilor de război, încercând să acrediteze ideea că aceste metode au drept unic scop obţinerea secretelor militare de la duşmani.


          Din când în când, câte o abordare mai îndrăzneaţă încearcă să investigheze potenţialul criminal al metodelor de control al minţii şi posibilitatea transformării oamenilor în simpli roboţi programaţi. Deşi reprezintă un pas în direcţia cea bună, această viziune nu merge suficient de departe. Dacă putem accepta premisa incontestabilă că diferiţi oameni lipsiţi de scrupule au participat la proiectul guvernamental al „serului adevărului”, faptele ne permit să alcătuim un scenariu din ce în ce mai incredibil. Când un om este supus procedurii de narcosinteză, subconştientul său poate fi accesat fără ca el să fie conştient de acest lucru. De cele mai multe ori, el va spune adevărul, răspunzând sincer la întrebările puse de anchetatori. Ceea ce este şi mai remarcabil este faptul că el poate spune adevărul despre anumite lucruri pe care nu le conştientizează în stare de veghe. Din această perspectivă, el poate fi folosit ca instrument de sondare a subconştientului colectiv. Evident, orice cercetător curios şi serios nu se va limita să pună întrebări referitoare exclusiv la secretele de război. El va profita de prilej şi îi va pune subiectului întrebări legate de Dumnezeu, de istoria evoluţiei şi de natura ultimă a realităţii. Cu siguranţă, unii subiecţi supuşi narcosintezei se vor dovedi mai înzestraţi decât alţii pentru acest tip de cercetare, aşa că se vor face un număr cât mai mare de
studii clinice.

          Folosind psihicul uman, cercetarea ar putea avansa către zone neatinse vreodată până atunci de cunoaşterea umană. De pildă, dacă supui un om ca Einstein unor experimente cu serul adevărului, ai putea obţine informaţii extrem de interesante referitoare la dilema universului. La un moment dat, un investigator va fi tentat să afle principiile creaţiei care rămân ascunse în faţa percepţiei noastre asupra „realităţii de zi cu zi”. Orice om care pătrunde în aceste zone ascunse de control al conştiinţei trăieşte practic ceea ce se numeşte o „iniţiere în ocultism”. Scenariul de mai sus este cât se poate de simplu şi nu îţi trebuie altceva decât un banal simţ al logicii pentru a-l accepta. 
         În ceea ce priveşte istoria reală a acestui tip de cercetări, aceasta este o cu totul altă chestiune. Din păcate, deşi s-a aflat câte ceva, partea cea mai savuroasă a acestei istorii rămâne în continuare ascunsă. Ceea ce ştim sigur este că prin anii 50 s-au făcut nenumărate experimente cu LSD şi că a fost iniţiat un proiect de control al minţii prin tortură, condus de dr. Ewen Cameron. O mare parte din studiile referitoare la LSD s-au făcut sub conducerea dr. Timothy Leary, un profesor de la Harvard, discreditat public prin anii 60.   
Dr. Timothy Leary
         Deşi Leary a pretins că s-a folosit de CIA pentru a obţine fondurile necesare investigaţiilor sale, serviciile secrete s-au folosit la rândul lor de el. Oricare ar fi adevărul, cert este că Leary a fost unul din cei doi piloni ai Proiectului Monarch, un proiect de control al minţii iniţiat şi condus înanii 50. Nu întâmplător, Leary şi colegii săi erau cunoscuţi sub numele de „Băieţii Monarch”. Ulterior, evoluţia proiectului de control al minţii a continuat în unitatea militară dezafectată de la Camp Hero, în Montauk Point, New York. Cele mai multe informaţii revelate public în legătură cu cercetările făcute la Montauk au fost furnizate de Preston Nichols, care a participat la acest proiect în calitate atât de anchetator cât şi de victimă. Preston a scris mai multe cărţi pe acest subiect. El a vorbit foarte mult de„băieţii din Montauk”, o expresie generală care se referă la toţi cei programaţi din punct de vedere mental prin intermediul psihicului lor sexual. Recent, el a început să aplice această sintagmă inclusiv femeilor, pe care le numeşte „fetele din Montauk”.Cel mai tulburător este faptul că aceşti oameni programaţi sunt foarte numeroşi. Numai în Long Island trăiesc probabil sute, şi aceasta nu este decât o picătură într-un ocean. 
         Tot mai mulţi oameni atestă că au fost supuşi unor experimente ciudate de control al minţii. Ei au amintiri fragmentate ale unor evenimente cel puţin bizare. Vieţile lor sunt dovada cea mai vie a manipulării la care au fost supuşi prin tehnici de control al minţii.


Sursa : Peter Moon, autor al cartilor Proiectul Montauk : Experimente in timp, Montauk revizitat - aventuri in sincronicitate si Montauk - conexiunea extraterestra.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...